10 clasici francezi: Cărți de citit

10 clasici francezi: Cărți de citit

Dacă ar trebui să aleg o singură îndeletnicire preferată, aceasta ar trebui să fie cititul. Îmi place să citesc încă de când eram un copil mic și am atât de multe amintiri minunate de când mă ghemuiam cu o carte și mă lăsam purtată de povești. Îmi place atât de mult să citesc, încât mi-am luat un masterat în literatură!

Francezii sunt cunoscuți în întreaga lume pentru multe lucruri: mâncarea, vinul, stilul lor și, bineînțeles, literatura lor. Există atât de mulți clasici francezi din care să alegi, încât mi-a fost de fapt foarte greu să reduc lista mea la doar 10.

Dar, cred că am ajuns la un sortiment grozav de cărți pe care ar trebui să le adăugați pe listele voastre „de citit”. Pregătiți-vă să luați notițe… iată cei 10 clasici francezi preferați pe care trebuie să-i citiți!”

1. Poveștile Mamei Gâscă de Charles Perrault

Sunt sinceră și recunosc că habar nu aveam că Poveștile Mamei Gâscă a fost inițial în limba franceză! Este una dintre acele cărți de basme pe care cred că le-ați citit cu toții, iar dacă nu… probabil că ați auzit oricum o poveste sau două din această colecție!

Cartea a fost publicată inițial în 1696, așa că dacă acesta nu este un clasic nu știu ce este. Poveștile din interior includ Frumoasa din Pădurea Adormită, Motanul Încălțat, Cenușăreasa și Scufița Roșie.

Autorul, Charles Perrault, este cunoscut ca fiind unul dintre primii care a scris povești populare care au fost transmise de-a lungul anilor și le-a transformat într-un nou gen numit „basme”. În franceză, cartea se numește Histoires ou contes du temps passé, avec des moralités (Povești sau povestiri din trecut, cu moralități) sau Contes de ma mère l’Oye (Poveștile mamei mele, Gâsca).

Citatul meu preferat: „Să dormi un secol de vise liniștite, Și apoi, pentru vise mai bune, să te trezești din nou! O astfel de așteptare este o bucurie, oricât de lungă ar părea. O lungă întârziere aduce o fericire și mai mare; Cea mai mare fericire trebuie să sufere lungi întârzieri.” – Frumoasa din pădurea adormită, Poveștile mamei gâscă

2. Florile răului de Charles Baudelaire

Charles Baudelaire este un nume cunoscut în toată Franța și în multe locuri din întreaga lume. El este cunoscut pentru că a tradus în franceză scrierile lui Edgar Allen Poe și pentru că este destul de morbid și întunecat de felul său.

Florile răului (Les Fleurs du mal) este o carte de poeme care se concentrează pe teme precum sexul, moartea și moralitatea. Baudelaire a trăit și a lucrat în Paris la mijlocul și sfârșitul secolului al XIX-lea, iar la acea vreme, acest gen de teme erau tabu. Guvernul francez a mers atât de departe încât a catalogat cartea drept „obscenă.”

Când cartea a fost publicată pentru prima dată, cea mai mare parte a societății l-a respins pe Baudelaire și poezia sa. Acestea fiind spuse, alți scriitori și artiști i-au îndrăgit imediat opera, iar el a câștigat un mic număr de adepți. Astăzi, este studiată în școlile din Franța și din alte țări!

Citatul meu preferat: „Inima mea este pierdută; fiarele au mâncat-o.”

3. În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust

În unul dintre cele mai epice romane din istorie, În căutarea timpului pierdut (À la recherche du temps perdu), Marcel Proust împărtășește poveștile copilăriei și adolescenței sale în timp ce creștea în lumea aristocratică a Parisului. Acest roman se întinde pe parcursul a 7 volume și este cel mai lung roman publicat vreodată. De asemenea, este inclusă și cea mai lungă propoziție publicată vreodată, de 847 de cuvinte!

Acest clasic francez a fost un succes instantaneu imediat ce a fost publicat, însă, atunci când Proust a căutat o editură pentru a-l lansa, a fost refuzat de mai multe ori. În cele din urmă a decis să publice el însuși cartea.

Acest roman este atât de citit, încât din el a apărut o expresie franceză. „La madeleine de Proust” (madeleine de Proust) face referire la o secțiune din primul volum al romanului, Calea lui Swann, în care Proust își amintește de momentele din copilărie în care mama sa îi servea madeleines (o mică prăjitură franțuzească) și ceai. De fiecare dată când mănâncă o madeleine, el este transportat înapoi la aceste momente. Aveți o „madeleine” a dumneavoastră?

Citatul meu preferat: „Dacă e periculos să visezi puțin, leacul nu este să visezi mai puțin, ci să visezi mai mult, să visezi tot timpul.”

4. Indiana de George Sand

George Sand este de fapt pseudonimul unei femei pe nume Amantine Lucile Aurore Dupin. Sand s-a născut în 1804, iar la acea vreme femeile pur și simplu nu deveneau scriitori respectați. Existau, desigur, câteva femei care își publicau lucrările, dar nu erau luate în serios. De aceea, Sand a decis să poarte un nume de bărbat.

Indiana este considerată pe scară largă capodopera ei. A fost primul roman pe care l-a publicat sub numele de George Sand și spune povestea unei femei care este căsătorită nefericit. Viața imită arta sau, mai bine zis, arta imită viața, deoarece Sand însăși a fost prinsă într-o căsnicie nefericită.

Novela nu este tehnic autobiografică, dar este clar că Sand s-a inspirat din propria viață.

Citatul meu preferat: „M-am născut pentru a iubi – dar niciunul dintre voi nu a vrut să creadă asta, iar această neînțelegere a fost crucială în formarea caracterului meu. Este adevărat că natura a fost ciudat de inconsecventă, dându-mi o inimă caldă, dar și o față care semăna cu o mască de piatră și o limbă grea și lentă. Mi-a refuzat ceea ce le dădea cu generozitate chiar și celor mai hulpavi dintre semenii mei… . . . Oamenii îmi judecau caracterul interior după învelișul meu exterior și, ca un fruct steril, m-am ofilit sub coaja aspră pe care nu o puteam îndepărta.”

5. Les Misérables de Victor Hugo

Dacă nu ați recunoscut niciunul dintre autorii la care am făcut referire până acum, sunt aproape sigur că ați auzit de Victor Hugo! Pe lângă faptul că a scris Les Misérables, Hugo a scris și clasicul devenit acum clasic Disney, The Hunchback of Notre-Dame. Numele Esmeralda și Quasimodo vă sună cunoscut?!

Les Misérables a fost publicat pentru prima dată în 1862, iar Hugo își petrece cea mai mare parte a romanului vorbind despre nedreptățile sociale din Franța, mai exact din Paris, la acea vreme. Hugo era pasionat de conștientizarea condițiilor clasei muncitoare din Paris, deoarece, la acea vreme, majoritatea oamenilor săraci din oraș abia supraviețuiau în mahalalele aglomerate.

Opera lui Hugo a fost atât de puternică și atât de citită, încât problemele pe care le aduce în discuție în roman (locuințe supraaglomerate, condiții de muncă precare și rate ridicate ale criminalității în mahalale) au fost discutate în Adunarea Națională în anul în care a fost publicat Les Misérables.

Citatul meu preferat: „A nu fi auzit nu este un motiv pentru tăcere.”

6. Străinul de Albert Camus

Estrăinul (numit uneori The Outside, L’Étranger în franceză), este probabil cel mai cunoscut roman al lui Albert Camus. Acesta spune povestea personajului principal Meursault, care este un francez care trăiește în Algeria. Camus s-a inspirat în mod clar din propria sa viață, deoarece era francez, dar a crescut în Algeria.

În mod ciudat, cartea aproape că nu a fost publicată. Camus a terminat opera în 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe lângă penuria de alimente, Franța se confrunta și cu o penurie de ceva foarte necesar pentru publicarea unei cărți: hârtia.

În cele din urmă, editorul lui Camus a reușit să găsească suficientă hârtie pentru a tipări 4.000 de exemplare din Străinul. Astăzi, peste 10 milioane de exemplare din capodopera lui Camus au fost vândute!

Citatul meu preferat: „Poate că nu eram sigur de ceea ce mă interesa cu adevărat, dar eram absolut sigur de ceea ce nu mă interesa.”

7. Amantul de Marguerite Duras

Marguerite Duras este o altă scriitoare franceză care a crescut în ceea ce a fost o colonie franceză: Vietnam (pe atunci, Indochina franceză). La vârsta de 17 ani, Duras a decis să se mute în Franța pentru a merge la universitate. Și-a obținut diploma de la Sorbona din Paris.

L’Amant (L’Amant) a fost publicat în 1984 și este unul dintre cele mai de succes romane ale lui Duras. Este unul dintre premiile Goncourt în 1984, de asemenea, care este o distincție prestigioasă acordată literaturii franceze.

Dispune povestea unei franțuzoaice care se îndrăgostește de un chinez mult mai tânăr. Dacă știți ceva despre viața personală a lui Duras, veți recunoaște că este semi-autobiografică. Duras a avut mai multe relații cu bărbați care erau mult mai tineri decât ea de-a lungul vieții.

Citatul meu preferat: „Dintr-o dată, dintr-o dată, ea știe, știe că el nu o înțelege, că nu o va înțelege niciodată, că îi lipsește puterea de a înțelege o asemenea perversitate. Și că el nu se poate mișca niciodată suficient de repede pentru a o prinde.”

8. Bestia interioară de Émile Zola

La fel ca și ceilalți autori de pe lista mea, Émile Zola este un nume cunoscut în Franța. A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în 1901 și 1902 și a scris celebra de acum J’accuse…!”, o scrisoare deschisă adresată președintelui francez în care denunța faptul că l-a acuzat pe nedrept pe un evreu pe nume Alfred Dreyfus că a colaborat cu germanii în 1894.

Pe lângă implicarea sa în acest caz celebru, a mai scris o serie de 20 de volume care urmărește viața a două familii franceze în secolul al XIX-lea. Seria se numește Les Rougon-Macquart, iar cel de-al 17-lea volum se numește Bestia interioară (La Bête humaine).

Volumul este centrat în jurul personajului principal, un bărbat pe nume Lantier. Lantier se luptă de mult timp cu boli mintale și chiar a vrut să ucidă diferite femei în mai multe ocazii diferite. Povestea este un comentariu despre un rău care poate exista în cei mai improbabili oameni.

Citatul meu preferat: „Nu te uita așa la mine pentru că o să-ți obosești ochii.”

9. Le Père Goriot de Honoré de Balzac

Honoré de Balzac a fost un scriitor și dramaturg francez, cunoscut pentru volumul său de romane intitulat La Comédie Humaine. Înăuntru, el examinează viața în Franța după Napoleon Bonaparte. Balzac este în general considerat ca fiind unul dintre fondatorii realismului în literatura franceză.

Le Père Goriot este unul dintre romanele prezentate în La Comédie Humaine. Acesta este centrat în jurul a trei personaje principale: Goriot, un bărbat în vârstă, Vautrin, un infractor, și Eugène de Rastignac, un student la drept. Toate cele trei personaje apar și în alte romane din serie.

Mulți critici și cercetători consideră Le Père Goriot ca fiind una dintre cele mai bune opere ale lui Balzac. Tema principală a cărții este avansarea celor trei personaje în cadrul societății franceze în timpul Restaurației Bourbon, care este perioada din istoria Franței de după căderea lui Napoleon în 1814.

Citatul meu preferat: „Sunt un mare poet. Nu-mi pun poemele pe hârtie: ele constau în acțiuni și sentimente.”

10. Candide de Voltaire

Voltaire este unul dintre cei mai importanți scriitori francezi din istorie. „Voltaire” este de fapt pseudonimul lui François-Marie Arouet și, în mod interesant, nimeni nu știe cu adevărat de unde a apărut pseudonimul.

Voltaire este cunoscut și pentru implicarea sa în mișcarea iluministă din Paris, pentru obsesia sa pentru cafea (se spune că bea 40 de cești pe zi) și pentru dragostea sa față de animale (a fost vegetarian înainte ca aceasta să devină un „lucru”).

Este cunoscut și pentru nuvela Candide. În limba engleză, acesta este uneori tradus ca Candide: Optimism. Nuvela spune povestea personajului principal, Candide, un om care trăiește ceea ce pare a fi o viață perfectă. El se retrage din situația sa idilică pentru a experimenta „viața reală” și este șocat să afle despre suferința și durerea pe care le pot simți alți oameni. Nuvela oferă o perspectivă interesantă asupra condiției umane.

Citatul meu preferat: „Să ne cultivăm grădina.”

Concluzie

Sper că aveți câteva cărți noi pe care să le adăugați pe listele voastre de lectură, sau poate că ați citit deja toate cărțile de pe lista mea! Sunteți norocoși, dacă acesta este cazul. Ați citit în mod oficial toți clasicii mei francezi preferați!”

Puneți-vă confortabil și treceți la treabă. Ar trebui să aveți suficiente titluri care să vă satisfacă pentru cel puțin câteva luni.

Dacă vă aflați în Paris și sunteți interesat să aflați mai multe despre autori, artiști și personalități franceze celebre, vă încurajez să vă alăturați unuia dintre tururile noastre de plimbare! Faceți clic aici pentru a afla mai multe informații și pentru a vă face o rezervare. Până atunci…lectură plăcută!