BSA are un singur jurământ și o singură lege.
Îmi place simplitatea legii cercetașilor. Este scurtă și, prin urmare, ușor de memorat de către tineri. Dar acoperă o mulțime de teren.
Pentru o altă privire interesantă asupra Legii Cercetașilor, vedeți acest articol despre cum se compară Legea Cercetașilor cu cele Zece Porunci. Și, de asemenea, consultați acest grafic al Legii Cercetașului în social media.
Legea Cercetașului
Un cercetaș este:
Încrezător, Loial, Serviabil,
Amical, Curtenitor, Amabil,
Obedient, Vesel, Econom,
Brav, Curat, Reverențios
Istoria Legii Cercetașului
Legea Cercetașului folosită în SUA se bazează pe Legea Cercetașului originală a Lordului Robert Baden-Powell, publicată în Scouting for Boys în 1908. Această lege era alcătuită din nouă puncte. Un al zecelea punct (curat) a fost adăugat de Baden-Powell în 1911. Baden-Powell a fost fondatorul mișcării de cercetași, astfel că o mare parte din ceea ce a publicat a fost adaptat ulterior pentru alte țări, pe măsură ce mișcarea de cercetași s-a răspândit.
Baden-Powell a revizuit de mai multe ori detaliile din Legea cercetașilor, dar ideile pe care le conținea au rămas valabile de-a lungul anilor:
Onoarea unui cercetaș este de încredere. Dacă un cercetaș spune „Pe onoarea mea așa este”, înseamnă că așa este, ca și cum ar fi depus cel mai solemn jurământ. În mod similar, dacă un ofițer cercetaș îi spune unui cercetaș: „Pe onoarea ta, am încredere în tine că vei face acest lucru”, cercetașul este obligat să execute ordinul cât mai bine posibil și să nu lase nimic să intervină în acest sens. Dacă un cercetaș și-ar încălca onoarea spunând o minciună sau neexecutând cu exactitate un ordin atunci când are încredere pe onoarea sa să facă acest lucru, el ar înceta să mai fie cercetaș și trebuie să predea insigna de cercetaș și să nu i se mai permită să o poarte niciodată.
Un cercetaș este loial față de rege, față de ofițerii săi, față de țara sa și față de angajatorii săi. El trebuie să rămână alături de ei la bine și la rău împotriva oricui care le este dușman sau care chiar vorbește de rău despre ei.
Datoria unui cercetaș este să fie util și să-i ajute pe ceilalți. Și el trebuie să își facă datoria înainte de orice altceva, chiar dacă renunță la propria plăcere, sau la confort, sau la siguranță pentru a o face. Atunci când se află în dificultate pentru a ști care dintre două lucruri să facă, el trebuie să se întrebe: „Care este datoria mea?”, adică „Care este cel mai bine pentru ceilalți oameni?” – și să o facă pe aceea. El trebuie să fie pregătit în orice moment pentru a salva vieți sau pentru a ajuta persoanele rănite. Și trebuie să facă o faptă bună cuiva în fiecare zi.
Un cercetaș este un prieten pentru toți și un frate pentru orice alt cercetaș, indiferent de clasa socială căreia îi aparține celălalt. Dacă un cercetaș întâlnește un alt cercetaș, chiar dacă îi este străin, trebuie să vorbească cu el și să-l ajute în orice fel poate, fie pentru a-și îndeplini datoria pe care o face atunci, fie oferindu-i hrană sau, pe cât posibil, orice lucru de care ar putea avea nevoie. Un cercetaș nu trebuie să fie niciodată un SNOB. Un snob este cel care îl disprețuiește pe altul pentru că este mai sărac, sau care este sărac și are resentimente față de altul pentru că este bogat. Un cercetaș îl acceptă pe celălalt așa cum îl găsește și face ce e mai bun din el – „Kim”, băiatul cercetaș, a fost numit de indieni „Micul prieten al întregii lumi”, și acesta este numele pe care ar trebui să și-l câștige fiecare cercetaș.
Un cercetaș este CURĂȚOS: Adică este politicos cu toți – dar mai ales cu femeile și copiii și bătrânii și invalizii, infirmii, schilozii, etc. Și el nu trebuie să ia nici o recompensă pentru că este de ajutor sau curtenitor.
Un cercetaș este prieten cu animalele. El trebuie să le salveze pe cât posibil de la durere și nu trebuie să ucidă nici un animal în mod inutil, chiar dacă este doar o muscă – căci este una dintre creaturile lui Dumnezeu.
Un cercetaș se supune ordinelor șefului său de patrulă, sau ale șefului de cercetași, fără să pună întrebări. Chiar dacă primește un ordin care nu-i place, el trebuie să facă așa cum fac soldații și marinarii, trebuie să îl execute oricum, pentru că este datoria lui; și după ce l-a executat, poate să vină și să expună orice motive împotriva lui: dar trebuie să execute ordinul imediat. Aceasta este disciplina.
Un cercetaș zâmbește și fluieră în orice împrejurare. Când primește un ordin, el trebuie să se supună cu bucurie și cu promptitudine, nu într-un mod lent, ca un câine atârnat. Cercetașii nu se mârâie niciodată la greutăți, nici nu se plâng unii pe alții, nici nu se înjură atunci când sunt puși la punct. Atunci când tocmai ai pierdut un tren sau când cineva îți calcă pe porumbul tău preferat – nu că un cercetaș ar trebui să aibă lucruri precum porumbul – sau în orice alte circumstanțe enervante, ar trebui să te forțezi să zâmbești imediat, apoi să fluieri o melodie și vei fi bine. Un cercetaș merge cu zâmbetul pe buze și fluierând. Îl înveselește pe el și îi înveselește și pe ceilalți oameni, mai ales în vreme de pericol, căci atunci îl ține tot așa. Pedeapsa pentru înjurături sau limbaj urât este, pentru fiecare abatere, o cană de apă rece care va fi turnată pe mâneca infractorului de către ceilalți cercetași.
Un cercetaș este economicos, adică economisește fiecare bănuț pe care îl poate și îl pune la bancă, pentru a avea bani pentru a se întreține atunci când nu are de lucru, și astfel să nu devină o povară pentru alții; sau pentru a avea bani pe care să îi dea altora atunci când au nevoie.
Un cercetaș este curat în gânduri, cuvinte și fapte. Cercetașii decenți îi privesc cu dispreț pe tinerii prostuți care vorbesc murdar și nu se lasă pradă ispitei, nici de a vorbi, nici de a face ceva murdar. Un cercetaș este pur, cu mintea curată și viril. (Adăugat în 1911)
.